|
Un gând, într-o doară,
Ușor se strecoară
Și-ncepe s-alerge cântând.
Încerc să-l opresc,
Dar nu-l mai zăresc;
Cu greu mă abțin să nu plâng.
Spre tine, grăbit,
Am vrut să-l trmit,
Dar gândul meu fuge râzând.
Aș vrea să-l opresc
Și să-l amăgesc
Cu-al dragostei veșnice crâng. |
|