Pe mare alerg

Ca un nebun

Ce și-a ucis cu patimi firea,

Alerg precum acel ce știe

Că-n spate-i suflă

Pustiirea.

Nimic nu pare-a-mi sta

Acum în cale.

Și frica a rămas pe-un val, departe,

Nu am rămas

Decât cu amintirea

Neâmplinirii viselor deșarte.

Prin nesfârșita noapte-a rătăcirii,

Fugind ca un nebun

Sar peste valuri

Și-ncerc a mă apropia,

Măcar cu gândul,

De sfintele-mi amare idealuri.

27 Iulie 1998