|
Când pânza
rațiunii ne-nconjoară, Înlăturând mistere ce vin roi, Tot încercăm,
chiar pentru-a suta oară, Privirea să-ndreptăm spre tremurul din noi.
Vedem cu greu sub vălul alb și
des, Spumos ca ceața ce se-așterne peste văi, Totuși, vedem, dar e
de ne-nțeles Cum gândurile își găsesc atâtea căi.
Dar sunt puțini acei ce știu Că,
pentru-a înțelege zece rânduri, Străbat un lung făgaș, care îi poartă Într-o
călătorie printre gânduri.
|
|