Se-apropie o noapte lungă...

Dar n-o să-mi ajungă.

Mă voi gândi mult,

căci trebuie.

Trebuie. Și nimic mai mult.

Dar nu e prima dată.

De mult a fost aruncată

prima lopată

de pământ,

Peste coșciugul alb

al inocenței.

Au trecut ani,

Coșciugul nu mai este.

Grămadă peste,

a rămas pământul,

Pe care stau întins acum

și mă gândesc.

Dar timp nu am, să îmi ajungă.

Și noaptea este lungă.

27 Ianuarie 1998