Tac... dar nimic nu spun.

Nu cred nimic... dar cred că sunt nebun.

Stau... și totuși nu merg nicăieri.

Ceasul a stat și astăzi este ieri.

Am adormit... și totuși mai visez.

Pașii mi-s grei, de parcă levitez.

Mintea-mi golesc, dar ea rămâne goală,

Nu-s moralist, și, deci, extrag morală:

Un Mut ține discurs

Și Orbii îl privesc,

Iar Surdo-Muții-l roagă

Să vorbească mai încet,

Căci, altfel, asurzesc.

26 Ianuarie 1998