Șiroaie de apă

Se scurg peste groapă,

Iar plopii se-ndoaie,

Sub umeda ploaie,

Cu frunze și ramuri.

Prin 'naltele geamuri

Răzbat din capelă

Lumini de candelă

Cu flacără mare,

Și cad pe cărare.

A lor strălucire

Străbate-n neștire

Poteca de apă.

Și-ajung lângă groapă.

Acolo, un câine,

Nici apă, nici pâine

Nu vrea să mai vadă.

Iar când o să cadă

Și prima ninsoare,

Între mormânt și cărare

O să moară bătrân,

Plângând pe stăpân.

31 Ianuarie 98