 | ||||||||||||||||||||
| ||||||||||||||||||||
 |
|
|
N-aud nimic, nu văd, dar realizez Că în adânci întunecimi de noapte, Se-ascund himerele pe care le visez Când gândurile-mi se transformă-n șoapte.
Deși rămân tăcut, o șoaptă lină Se scurge pe sub zâmbetul crispat Și sparge parcă liniștea deplină.
Restul în jur rămâne neschimbat. |
||
|
ianuarie 1998 |
|
 |